Fiind tradus în 15 limbi şi bucurându-se de 2 adaptări cinematografice, Pamântul făgăduinţei, probabil cel mai cunoscut roman al scriitorului, creionează o panoramă socială a oraşului Lodz din timpul revoluţiei industriale. Asemeni unei arene a încleştării pentru supravieţuire, romanul accentuează efectele cangrenei morale care marchează deopotrivă destinul celor trei personaje principale – un german, un evreu şi un polonez, devenind astfel o acuză la adresa industrializării şi urbanizării necontrolate.
Concepută în maniera clasică a romanului frescă, scrierea oferă azi, după peste un secol de la apariţie, imaginea unui mecanism care, păstrând proporţiile, pare că se repetă în contextul iniţial al economiei de piaţă din ţările postcomuniste.