Manualele elaborate de Amita Bhose - de bengali si sanscritã - au avut la bazã experienta acumulatã la cursurile practice sustinute la Universitatea Bucuresti. Iatã ce spune autoarea: "La cursurile facultative de sanscritã si bengali pe care le conduceam se înscriau foarte multi studenti din alte institutii de învãtãmânt superior, precum Politehnica, Institutul de Arhitecturã, Institutul de Teologie, Facultatea de Medicinã si de la alte facultãti universitare, de ex. Matematicã, Geologie, Chimie, Fizicã, Istorie-Filosofie si, de asemenea, salariatii si pensionarii de diverse profiluri profesionale. Nici ei, nici studentii de la Filologie nu primeau nici mãcar un certificat de absolvire. Tot ce au fãcut ei au fãcut de dragul culturii.
Si au fãcut multe. Au redactat lucrãri de sintezã si au tradus din bengali si sanscritã, unele traduceri fiind chiar publicate în "Ramuri", "Convorbiri literare", "Orizont", "România literarã" si apoi în "Dimineata" si "Columna" (Tg. Jiu). Si-au dovedit si talentul artistic. Spectacolele noastre anuale literar-artistice cu ocazia zilei nasterii lui Tagore au devenit celebre. în vara anului 1981 au prezentat o piesã a aceluiasi autor indian, în traducerea mea, la Casa Universitarilor din Bucuresti. A fost o premierã absolutã pe tarã (vezi Recenzia la "Teatru", iul-aug.1881, p.162).
A fost la bazã, evident, meritul profesorului. Dar incontestabil rãmâne faptul cã m-au inspirat întrebãrile necontenite ale studentilor. Pasiunea, dragostea si sârguinta lor mi-au întrecut orice asteptare. Orice profesor din lume s-ar fi mândrit cu asemenea studenti. Baza realã a realizãrilor noastre au fost relatiile afective între profesor si studenti, sentimentul de respect reciproc. îi priveam pe studenti ca pe viitorii mei colegi."
*
Din pãcate, nu toti studentii au dat dovadã de calitãti morale. în 1992, când a murit, Amita Bhose avea multe proiecte finalizate sau începute. Definitivase Manualul de limba sanscritã - prima parte era aproape gata de tipar - vom explica în continuare în ce conditii - , a doua parte era într-o formã finalã, în ciornã. Lucrarea, în totalitatea ei, cuprindea peste 600 de pagini de manuscris. Modul de redactare a Manualului de limba sanscritã era asemãnãtor celui primelor trei instrumente de lucru pentru cursantii de la limba bengali - Curs de limba bengali, Manual de limba bengali, Dictionar bengali-român, realizate tot de Amita Bhose. Cum nu existau tipografii cu caractere bengaleze si nici mãcar o masinã de scris cu caractere bengaleze, textul în românã era bãtut la masinã de Amita Bhose iar studentii cu scris caligrafic copiau, din manuscris, partea în limba bengali. Asa au fost completate sute de pagini pentru a fi multiplicate în tipografia Universitãtii - numai Dictionarul are 850.
Aceeasi soartã urma sã aibã si Manualul de limba sanscritã. în 1990-1991 prima parte este încredintatã, pentru transcriere în sanscritã, studentului Mircea Itu (devenit, prin anii 2009-2010 decan al Facultãtii de Jurnalism Comunicare si Relatii Publice din cadrul Universitãtii Spiru Haret). în momentul mortii, primul volum (lectiile 1-20, fãrã lectia 21 si rezolvarea exercitiilor) fusese copiat, stângace, de acesta. (Nu stim ce copii ale lectiilor se mai aflã în posesia lui - inclusiv ale celor excluse de autoare din Partea I si nepublicate în primul volum). Manuscrisul transcris are, pe margine, indicatiile Amitei Bhose, pentru corectarea greselilor de copiere sau semnalând mici modificãri. Pentru culegerea computerizatã a primului volum noi am folosit manuscrisul original, tinând cont de observatiile fãcute de Amita Bhose pe exemplarul aflat în posesia lui Mircea Itu si returnat. Din pãcate, desi acesta mãrturiseste cã îi poartã Amitei Bhose "o vesnicã recunostintã", o face într-un mod josnic: prin plagiat, publicând în 2001, cu acelasi titlu, sub semnãturã proprie, primul volum al Manualului de limba sanscritã, cel încredintat spre transcriere. Modificãrile sunt minore, interventiile în partea sanscritã dovedindu-se a fi fãcute în mod gresit. E trist si nedemn cã a trãdat încrederea pe care i-a acordat-o profesoara lui.

*
Pe lângã cursurile facultative de sanscritã - din 1978 pânã în 1991- si bengali - din 1972 pânã în 1991, Amita Bhose a sustinut si un curs facultativ de culturã si civilizatie indianã si cursul de esteticã indianã din cadrul disciplinei oficiale de hindi.
Deoarece biblioteca universitarã nu dispunea de materiale necesare pentru aceste discipline, întotdeauna a împrumutat studentilor cãrti din propria bibliotecã precum si cele împrumutate de la alte biblioteci, în vederea pregãtirii examenelor. îsi petrecea vacantele de varã, de regulã, documentându-se în bibliotecile de specialitate din Anglia si India, întretinându-se din propriile resurse financiare, ajutatã de rudele sale. Cãrti importate din strãinãtate, materiale multiplicate în bibliotecile strãine erau puse la dispozitia studentilor si absolventilor care voiau sã-si aprofundeze cunostintele. Si una si alta au implicat cheltuieli în valutã din buzunarul propriu. Studentii trebuie cã-si amintesc si acum de cãrticelele în bengali sau sanscritã, dupã care buchiseau, mici manuale dupã care învãtau elevii bengalezi si pe care Amita Bhose le cumpãra din India, ca material didactic pentru cursantii români.

Iatã însã cã, la 20 de ani de la definitivare si tot atâtia de la disparitia fizicã a autoarei, cei ce doresc sã învete limba divinã au un material didactic în propria lor limbã, realizat, asa cum afirmam, pe baza experientei acumulate în timpul celor peste 20 de ani de predare a acestei discipline la Universitatea Bucuresti. Din 1990-1991, modalitatea de tipãrire s-a schimbat. Paginile care odinioarã au fost bãtute la masinã, cu spatii libere pentru a fi completate cu scrisul de mânã, în devanagari, spre a fi apoi multiplicate în tipografie, au fost acum culese computerizat cap-coadã. Scrisul de mânã a rãmas însã o mãrturie a muncii titanice depuse de Amita Bhose. Pentru istoricul limbii sanscrite în România, ni s-a pãrut important sã redãm, la finalul unor capitole si al acestui al doilea volum, facsimile cu paginile originale. Acestea vor fi, de altfel, si de folos celor ce au urmat cursurile Amitei Bhose si au fost obisnuiti cu scrisul de mânã. Le va fi mai usor sã se obisnuiascã acum cu grafia de tipar, care oricum nu e diferitã cu mult de cea de mânã.
Carmen Musat-Coman