Soarta o readuce pe Laura pe pământul ei şi îi redă memoria. Pământul este oraşul Pampa Hundida, o oază înconjurată de miraje din deşertul Atacama. Memoria ei este celălalt deşert. Laura a fost cea mai tânără judecătoare din ţara ei. în Germania, a studiat filozofia şi a scris o carte celebră, intitulată Moira. Din Berlin, înainte de a se întoarce în ţară, i se confesează fiicei sale într-o scrisoare. îi povesteşte tot ce i s-a întâmplat în Chile, după lovitura militară din anul 1973. Lucruri pe care le ştia şi altele pe care le va descoperi treptat în amintirea ei ascunsă. Rând pe rând, vreme de trei zile ameţitoare, în timpul marii sărbători religioase de la Pampa Hundida, între dansuri şi măşti diavoleşti, Laura înfruntă mai multe mistere. Va reuşi ea oare să învingă acea "gratitudine abjectă" pe care a resimţit-o cândva? Cine este acela al cărui nume nu poate fi rostit, pentru că înseamnă "cel care aduce lumina"? Asemenea oricărui mare roman - şi acesta este unul -, "Deşertul" lui Carlos Franz pune faţă în faţă destinul individual şi destinul colectiv. Cu o privire lucidă, distantă, dar plină de iubire, Franz îndrăzneşte să vadă drama unor vieţi şi să o ridice la rangul de tragedie a unei naţiuni. Aceasta este o voce nouă, puternică, seducătoare, creativă şi angajată faţă de cuvânt. - Carlos Fuentes Cu "Deşertul", numele lui Carlos Franz se afirmă între cele mai mari ale noului roman latinoamerican. Ca în orice naraţiune menită să dăinuie, pasiunile speciei umane sunt puse în mişcare aici de vântul unei istorii colective şi fatale. Trama este perfectă, personajele sunt imposibil de uitat. Franz a scris una dintre acele cărţi care se recitesc după zeci de ani. - Tomas Eloy Martinez