La 13 aprilie 1946 preotul Paul Mihail, aflat în refugiu la Râm¬nicu Vâlcea, îmbisericit la Biserica „Buna Vestire” (Maica Domnului), era anunțat de P.S. Episcop Vicar al Mitropoliei Moldovei, Justinian Marina, că este numit la Biserica „Sfântul Haralambie” din Iași. Este misiva de început a corespondenței unor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române cu un preot de enorie, inedită și insolită în câmpul literaturii epistolare românești.
Scrisorile reprezintă o imagine nemijlocită a relațiilor dintre oamenii de cultură și, în măsura în care se detașează de stereotipurile inerente genului epistolar, ele sunt mărturii ale timpului lor.
în perspectiva istoriei mentalităților, corespondența particulară a unor personalități publice – cum a fost încă din anii primei tinereți Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist (Episcop-Vicar, Rector al Institutului Teologic, Episcop al Aradului, Mitropolit al Olteniei și Mitropolit al Moldovei și Sucevei), ca și ceilalți ierarhi din acest volum – este cu atât mai semnificativă cu cât este urmarea unor legături sufletești. Corespondența se face ecoul propriilor preocupări cultural-istorice sau a receptării unor programe culturale și reprezintă dovada încurajării de către înalții prelați a muncii intelectuale a preoților și a altor colaboratori.
Rândurile pe care Prea Fericiții Patriarhi Justinian și Teoctist le-au scris manu proprio sau cele ce le-au fost adresate de-a lungul a peste patru decenii de preotul Paul Mihail sunt acea dovadă care completează de visu istoria colaborării unor înalți Prelați cu cărturarii – slujitori ai Bisericii. Binecuvântarea și acordarea titlului onorific de „avva” a fost considerată de preotul Paul Mihail „suprema distincție pentru activitatea pastorală și cercetarea științifică”. Manifestările de apreciere de-a lungul a două-trei decenii din partea I.P.S. Mitropoliți Antonie și Nestor vădesc semne ale prieteniei cărturărești dintr-o parte și a unei admirații totale din partea preotului către ierarhii săi.
Generozitatea privind Biserica din Basarabia (sprijinirea tinerilor veniți la studii teologice în România, înzestrarea cu cărți și odoare a bisericilor de acolo, ca și a școlilor ce se înființau după revenirea la grafia cu litere latine, precum și contribuția la repararea și zidirea unor noi biserici), cunoscută din acte oficiale și din memoria zecilor de preoți din ramura de răsărit a Patriei care au fost binecuvântați și dăruiți, este mărturisită și de rezoluțiile pozitive la scrisorile din aprilie și octombrie 1989 ale î.P.F. Teoctist.
Omagiu de cinstire, corespondența ierarhilor cu Paul Mihail este lipsită de „festivism”, dar este plină de duhul dragostei întru Hristos și pentru slujirea Bisericii Sale și a culturii române.
Textele scrisorilor, depuse la „Fondul Paul Mihail” de la Arhivele Naționale, Filiala Iași, sunt reproduse conform normelor științifice de transcriere, respectându-se întru totul ortografia și punctuația autorilor.
Dr. Zamfira Mihail