Această lucrare s-a născut din dorinţa de a continua şirul evenimentelor ce cu voia sau fără de voia mea mi-au însoţit zilele până la ceasul în care le-am aşternut pe hârtie, acolo unde personajele au prins din nou viaţă.

La fel ca şi în celelalte cărţi am căutat să redau în esenţa povestirilor prin personajele alese, umorul, satira, elemente cu care am dorit să descreţesc fruntea cititorului, care acum mai mult ca oricând este cuprinsă de frământări. Trecut biologic într-o etapă de viaţă în care firesc ar fi fost să mă definească sobrietatea sau poate apatia, cu sufletul tânăr mintea mea a căutat şi cred că a găsit modalitatea de a satiriza comportamentul oamenilor ce m-au înconjurat şi cu care am parcurs drumul anevoios al vieţii.

Şi chiar dacă în anumite pasaje ele capătă aspecte dramatice sau trec dincolo de realul situaţiei, mărturisesc că numai aşa am putut să exprim şi să redau cititorului lectura pe care cu siguranţă o va citi cu pasiune. Desigur, o parte a cititorilor poate vor zice că am exagerat, că am tratat anumite personaje cu aroganţă, cu subiectivism.

Da, aş fi de acord cu ei, numai că trebuie să le amintesc că aşa mi-a fost viaţa înconjurată de toţi cei despre care am scris.

Iar ea nici nu avea cum să fie altfel decât doar printr-o ficţiune născocită, şi atunci realitatea s-ar fi îndepărtat de autentic căpătând contururi de fascinaţiune, iar asta ar fi însemnat ca eu să nu mai fiu propria-mi persoană. Dar, ori câte vorbe s-ar zice nu pot cuprinde vieţile atâtor personaje la un loc cu trăirile lor sufleteşti, şi chiar dacă analizând acţiunile a fost bine sau nu, există o singură realitate. Aceea a întâmplărilor trecute care legate într-un mănunchi înseamnă vieţile atâtor fiinţe ce nu găseşti două la fel.

Despre viaţă aş zice: Că este ca un salcâm înflorit cât e omul tânăr, dar când îmbătrâneşte şi se termină se face, strâmbă şi sucită ca o cârjă.

Autorul