„Zvonuri neliniştitoare începură să ajungă din ce în ce mai des în pardes. Prin toate aşezările Iudeii şi Galileii cutreierau leviţi, întrebând în stânga şi în dreapta despre Profet, dacă l a văzut cineva, unde ar putea fi. Pe măsură ce se apropiau sărbătorile de Pesah, se înteţeau şi şoaptele, erau zăriţi tot mai aproape.
Am auzit şi noi, 99 de leviţi strâng laţul în jurul caravanseraiului. Bob numărat.
Se făcuse târziu şi cei aflaţi în jurul focului se ridicară să rostească rugăciunea de la miezul nopţii...
Tikun hatzot.
Terminară repede, cam fără tragere de inimă. Lipsea chiar pofta să meargă la culcare, aşa că primiră cu strigăte de bucurie semnul confirmării, mereu unei poveşti o alta îi urmează.
O mână de vreascuri aruncate n foc aveau să îl stârnească înc o dată. Maghidul ce urma a povesti de astă dată era orb, precum e cerul când sunt nouri.”