Planul general al comunicarii este avut in vedere, in lucrarea de fata, din perspectiva relationarii acestuia cu planul discursului si cu implicatiile particulare aferente diferitelor forme de manifestare a universului teatrului, liantul (inedit) fiind dat de sistemul strategiilor (si, din cadrul acestora, al tehnicilor) discursive si teatrale valorificate/valorificabile in acte comunicative comune sau contextualizate didactic/educational.
Delimitarile teoretice - prezentate prin raportare la literatura de specialitate aferenta domeniilor pe care le implica un astfel de parcurs - reflecta cu precadere valorile date, in general, respectiv contextualizat, conceptelor operationale implicate de componentele cartii (comunicare, discurs, teatru), prefatand astfel exemplificari reperabile la nivelul comunicarii interpersonale si la cel al comunicarii scolarilor mici / cu scolarii mici (desigur, aceasta reprezinta o particularizare posibila, din multe altele subsumate comunicarii didactice/educationale sau comunicarii intre/cu persoane apartinand unor categorii de varsta diferite, plasate in diverse tipuri de relatii, in care isi asuma anumite roluri etc.).
Asadar, prezentarea se doreste a fi nu una exhaustiva, ci contextualizata, ca prefigurare a altor posibile deschideri in planul analizei si interpretarii de contexte comunicative si, implicit, in cel al pragmaticii acestora, cu accent pe ilustrarea unora dintre tehnicile discursive si teatrale care, actualizate in comunicarea interpersonala, in general, si in cea didactica/educationala, in particular, pot optimiza aceste procese (de aici si utilitatea acestei carti atat pentru vorbitorii comuni, cat si pentru profesorii preocupati de universul comunicarii).
Angelica Hobjila
