Irlandez pe linie paternă şi basc pe linie maternă, argentinialul Ernesto Guevara a fost cetățean de prim rang al Cubei. în urma unui scurtcircuit mediatic, a devenit icoana mişcării contestatare studenţeşti, simbolul unei generaţii fascinate de frumuseţea şi de curajul său, erou romantic şi martir creştin. Nu mai contează dacă era într-adevăr bun, un „sfânt laic“ cum fusese numit, sau dacă mâinile îi erau pline de sânge, consecinţa inevitabilă a atâtor bătălii în care nu sufereau şi nu mureau doar „cei răi“. Era onest, simpatic, cult, exaltat, imposibil de ţinut în frâu. îndrăzneţ până la autodistrugere, nebun şi sinucigaş, generos, fără să-i pese de sine, el însuşi primul îndrăgostit de legenda sa de erou. Reprezenta inocenţa celui care crede într-o lume mai bună şi hotărârea celui care are convingerea că poate construi această lume cu propriile mâini şi cuarmele. Imaginea lui Guevara a funcţionat ambivalent: erou simbol al luptătorilor din gherila urbană, dar şi al adepţilor nonviolenţei, înarmaţi doar cu chitare. Tată fugar a cinci copii, soţ a două soţii aflat mereu departe, mare jucător de şah. Ignorant înrăit al naturii umane, spunea: „Tot ce există va fi împărţit tuturor, nimeni nu va primi mai mult decât ceilalţi“. Afectuos cu copiii,spunea: „Singurii privilegiaţi în Cuba vor fi copiii“. Şi nu şi-a încălcat niciodată promisiunile, şi dansa tango, şi avea drept hobby fotografia.
Cele 84 de fotografi alb-negru care însoțesc textul documentează în imagini sugestive epoca și viața celui căruia i se spune, simplu și afectuos, Che.