Sunt același în schimbare și mereu în travesti, însã eu, bãtrân piratul, oare când m-oi povesti? Una-i sã-ți plesnești muierea, alta-i cârmuind pe toți sã le fie de-a mirare cã-n democratie poți la prostimea nesãtulã sã îndeși verzi și uscate, sã te ție în urale toți cu gurile cãscate. Proști or fi, dar mulți sunt totuși, mulți or fi și totuși proști , e-nãlțarea și cãderea prohoditei noastre obști. Eu, școler de pus la colțuri, carte nu, cu gândul dus, în Levant voi fi temutul Nauta Impavidus.