„Noi spunem că sensurile originare ale cuvintelor contează, aşa cum are importanţă şi felul în care ele s-au schimbat, şi felul în care ele au fost vremuite de intemperiile confuziilor omeneşti. Nu doar «Cuvântul» ne interesează, ci şi, mai ales, cuvintele, bietele cuvinte hărţuite, tocite, păcălite, ba chiar falsificate, a căror geografie şi istorie ne determină, în bună măsură, vieţile!
«La început a fost Cuvântul!» A venit apoi Eroarea – voită, în cazul de faţă, după părerea noastră. Au mai fost, în alte diferite cazuri şi împrejurări, în alte diferite contexte şi evenimente, şi alte cuvinte, urmate de alte erori, alte neînţelegeri, alte, multe, falsificări...
Iar la urmă de tot, când aproape că nu mai era nimic de făcut, decât, poate, de început a spune câte ceva din povestea acestor nesfârşite trădări, s-a născut... Cuvintelnicul!“ (Andrei CORNEA)