"Personajele lui Roveredo trăiesc adesea la marginea vieţii sau în umbră, iar autorul povesteşte cu participare afectivă şi cu respect despre gesturile violente, chiar brutale, precum şi despre umilinţele trăite, despre gesturile confuze şi ticăloase, dar şi despre nobilul şi neînfricatul curaj, despre piruetele şi acrobaţiile pe care acestea le fac în încercarea de a scăpa de muşcătura vieţii, visurile naive, dar îndrăzneţe care le poartă dincolo de graniţele realului. Această familiaritate cu slăbiciunea, precum şi cu sacralitatea existenţei, este insolentă, pentru că nu-i stă în cale nicio mizerie, oricât de indecentă sau de stânjenitoare ar fi, nu se înclină în faţa măreţiei, ci o dă jos de pe soclu, îl tutuieşte chiar şi pe Dumnezeu, aratând peticele din pantalonii şi găurile din ciorapii vieţii." Claudio Magris