Căutam, înapoi, poate mult prea târziu, ca să mă mai regăsesc sub chipul copilului , ce se visa altfel decât toate câte îl înconjurau, dintr-o lume atât de încăpătoare, alcătuită, în închipuirea lui, doar de el împreună cu mama lui —, aşteptând, cu sufletul la gură, să vadă cum răsar, din urmele paşilor săi, lujeri fragezi, cu frunţile împodobite de clopoţeii macilor sângerii, spre mirarea şi crucirea întregii Chisamere.