Țin minte că eram mic… ieșisem cu tata în oraș și m-am pierdut de el, prin bazarul din Iarusalim… Am început să plâng și să-l strig, umblam bezmetic printre tarabe… Apoi m-a găsit și am văzut că era la fel de speriat ca mine. M-a luat în brațe, m-a sărutat și mi-a spus: Fiul meu, te-am pierdut din ochi câteva clipe și te-ai depărtat de mine, iar când am început să te caut, tu mă căutai la rândul tău și probabil am trecut unul pe lângă altul, fără să ne vedem, în mulțimea asta de oameni. De-acum, dacă te mai pierzi vreodată de mine, nu te speria și rămâi pe loc unde ești, nu mai umbla aiurea, că tu ești prea mic și nu mă poți găsi, dar dacă mă vei striga, eu te voi găsi pe tine, fii fără grijă!… Tu simți că te-ai pierdut de Domnul și îl cauți, dar uiți că și El te caută pe tine… Lasă-L pe El să te găsească, ai răbdare și nu mai umbla aiurea, că tu nu ai cum să-L găsești!”