Ioan Matei are privirea educata. El vede ceva interesant chiar si acolo unde altii nu observa nimic. Eplicatia consta in experienta lui de ziarist, dar mai ales intr-o sensibilitate de scriitor caruia ii pasa de ceea ce se intampla cu oamenii.
L-am remarcat cu multi ani in urma, cand era un tanar necunoscut din Targu-Mures si imi trimesese proza scurta pentru "posta redactiei". M-au surprins placut atunci priceperea de a crea din cateva fraze o atmosfera, finetea analizelor psihologice si, in general, umanismul viziunii.
Aceste calitati, darorita carora Ioan Matei se poate considera succesorul unor prozatori ca Marin Preda sau Vasili Suksin, le regasesc in acest volum, valorificate inteligent, in deplina cunostinta de cauza. Autorul, ajuns intre timp la o deplinatate maturitate intelectuala, stie cum sa-si foloseasca talentul. Departe de maniacala placere de a persifla a multora dintre prozatorii de azi, el ii studiaza pe oameni cu intelegere si gravitate si, uneori, cu o ironie tandra. Ne recunoastem in personajele lui si simtim ca aceasta noua carte a sa este o carte despre noi.
Alex. Stefanescu