...Unii critici literari - Nicolae Manolescu, în primul rând - au semnalat şi existenţa câtorva episoade inautentice. Capitolul despre inundaţii - scris într-o manieră "halucinatorie", care nu i se potriveşte lui Augustin Buzura - este, într-adevăr, artificial şi cam confuz. Povestea dragostei fugitive dintre Ştefan Pintea şi Violetta, o ziaristă italiană întâlnită de el în Iugoslavia, are, şi ea, o factură senzaţionalistă. ("Totul putea fi - susţine, cu îndreptăţire, Nicolae Manolescu, în cronica sa din România literară - mai simplu şi mai credibil, fără streap-tease în poieni de pădure, escapade automobilistice prin munţi şi alte asemenea lucruri.) în sfârşit, confecţionat, livresc este şi un personaj autohton, ofiţerul de miliţie Veza. Autorul s-a gândit probabil că n-ar strica să adauge romanului şi o dimensiune poliţistă şi, în acest scop, a lăsat să se înţeleagă că Ştefan începe să-şi rememoreze viaţa în urma arestării sale - arestare datorată unei neînţelegeri. Până aici, pretextul rezistă. Iată însă că romancierul inventează şi-un anchetator de genul celui din Crimă şi pedeapsă, un as al interogaţiei inteligente şi agresive, alunecând astfel în literaturizare...