„Sociolog marxist, figură centrală a nomenclaturii roşii în primul deceniu ce a urmat instaurării Republicii Populare Române, Miron Constantinescu (1917–1974) este un personaj important al epopeii comunismului românesc. Cu toate că nu a avut anvergura politică a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, a Anei Pauker sau a lui Nicolae Ceauşescu, Miron Constantinescu rămâne un personaj care apare, cu încăpăţânare parcă, în multe momente-cheie care au marcat isto-ria partidului comunist. Aşadar, istoria vieţii sale merită a fi spusă. însă, astăzi, biografia a depăşit de mult abordarea clasică. Scopul biografiei nu mai este doar acela de a relata o viaţă, de a se reduce la o enumerare cronologică a evenimentelor de zi cu zi. Astăzi se insistă şi se glosează în jurul contextelor, oricare ar fi ele: istoric, social, cultural, politic sau geografic. Practic, biograful nu mai este interesat doar de cursul unei vieţi, ci de modul în care această existenţă relaţionează cu diferitele contexte în care evoluează. Mai mult, scopul biografiei nu este persoana în complexitatea ei şi nici societatea în complexitatea ei, ci punctul sau punctele în care cele două interacţionează. în acele puncte sau situaţii, individul şi contextul se lămuresc reciproc." (Ştefan BOSOMITU)

„Miron Constantinescu nu a ştiut, nu a putut şi poate că nici nu a vrut să devină un Milovan Djilas al României. Nu era făcut din acea plămadă din care se nasc ereticii. A fost un activist devotat care, în circumstanţele date de loc şi de timp, a încercat, în era hruşciovistă, o liberalizare internă. A eşuat, s-a repliat, a cedat. Avem în cartea lui Ştefan Bosomitu un tezaur de informaţii, atent, circumspect şi pertinent analizate, pe baza căruia putem înţelege cum un intelectual sofisticat a putut participa la orgiile propagandistice ale eternului stalinism românesc." (Vladimir TISMANEANU)