„Poliversurile lui Adrian Bodnaru s-au născut din iubirea de şi pentru poezie şi Poli, aşa că acela care încearcă să le înţeleagă, trebuie să fie apropiat fie de Poli, fie de poezie. Sau, match-ul perfect – de ambele. E destul de greu de înţeles cum de are curajul cineva să încerce să scrie poezie despre o echipă de fotbal, în speţă despre o etapă frământată a acesteia, cu zbuciumări simţite până la încordare. Şi mai greu de înţeles e, aşa cum spunea la lansare profesorul Ion V. Ionescu, să înţelegi această poezie, croită pe măsura situaţiei asupra căreia se apleacă: din bucăţi spasmodice, cu frânturi de idei, trimiteri către momente din frumoasa şi ciudata istorie a clubului timişorean. Marcel Tolcea vedea volumul ca pe unul alcătuit asemenea jocului de fotbal: cu driblinguri, atacuri, faulturi. Poezia aduce, aşadar, a joc. A joc imprevizibil, cu rupturi de ritm subite, cu sprinturi pe măsură, cu schimbări, transformări, redirecţionări. (…) Prin Poliversurile sale, Adrian Bodnaru a adăugat încă o filă la lunga listă a premierelor Timişoarei. O filă inedită, poate puţin înţeleasă astăzi, dar cu locul ei în cărţile de istorie.“

Amelia Boncea, „Versuri asemenea unui joc de fotbal“, Vestul, martie, 2013