Cred că, întâi de toate, trebuie să ai flerul unui om de presă ca să poţi face dintr-un mic episod, aparent nesemnificativ, pierdut prin arhive, un eveniment de prima pagină. Or, Viorel Marineasa are o intuiţie gazetărească de zile mari când îşi alege cărţile despre care îşi compune însemnările. Sunt, în majoritate, cărţi necunoscute publicului larg, nu doar pentru că ar fi de strictă specialitate, ci şi pentru că multe au apărut la edituri mici, cu un sistem de difuzare firav. Volumele acestea nu s-au prea văzut în rafturile librăriilor, câte au mai rămas prin oraşe, şi nici prin fişierele bibliotecilor. într-adevăr, ele fac parte dintr-un spaţiu de nişă sau, mai bine zis, de refugiu; deci un loc în care îşi dau întâlnire şi se adăpostesc membrii unei mici comunităţi.