Cel mai preţios indicator, cel care-mi spune de fiecare dată dacă o carte pe care o citesc sau un film la care mă uit sunt cu adevărat interesante, este... mâncarea de pe aragaz! Nu, nu vă miraţi! Dacă am ceva pe foc şi ţin în mână o carte plicticoasă care nu duce nicăieri, sau dacă la televizor rulează un film în care nu se-ntâmplă nimic, mă surprind căutând să-mi fac zeci de drumuri spre bucătărie. Nu se poate spune că „abandonez”, ci doar că... evadez copios! Cel mai des, cum spuneam, pentru a amesteca, la nesfârşit, în cratiţa cu mâncare de pe foc, mai-mai să-i iau smalţul de pe fund!
Acele cărţi însă care mă captivează sau acele filme a căror acţiune mă ţine cu sufletul la gură mă fac deseori să uit cu totul de capodoperele culinare care se nasc, între timp, în bucătăria mea. Drept care, nu de puţine ori în viaţa mea bestsellerurile şi filmele de Oscar s-au soldat cu mâncăruri făcute scrum şi cu oale iremediabil distruse.
Mai nou, mi s-a întâmplat ceva neobişnuit.
Nu CITIND o carte, ci SCRIIND una — fix pe aceasta, despre Shanghai — mi s-au prăpădit cel puţin 9 feluri de mâncare, în zile diferite! Scrisul m-a captivat atât de tare, că am uitat de tot şi de toate! Doar fumul înecăcios venit dinspre bucătărie şi mirosul devenit de nesuportat m-au făcut să-mi ridic privirile de pe iPad şi degetele de pe tastatură.
Ce-o fi însemnând? Oare nu cumva faptul că ţineţi în mână un bestseller?...