Fuzionând cu Erosul, Thanatosul este principiul activ al cărții lui Eleanor Mircea, vocea confesivă fiind cea a unei vrăjitoare experimentate în mai multe tipuri de discurs. «Femeia-copilă-amantă nebună» își modulează «glasul» cu abilitate, combinând un limbaj metaforizant, încărcat de semnificații, cu cel ludic, ironic, dinamizat de o muzicalitate pe alocuri baladescă a rimei, ce transformă textele în incantație. Limitele limbajului denotativ sunt agresate constant, atât prin scenarii erotico-tenebroase, cât și prin împerecheri de cuvinte ce amintesc de întâlnirile insolite ale obiectelor suprarealiste. Descătușarea energiei poetice se realizează în ciclul blestemelor, moment cathartic de o voluptate vindicativă și eliberare de tensiunile acumulate prin moartea inițiatică