întorcându‑mă spre anii mulți care au trecut de la primele afirmări ale celei dintâi „promoții” de la „Echinox”, o regăsesc pe Mariana Bojan, ca poet și plastician inspirat, care n‑a pierdut nimic din prospețimea frumoasă și din candoarea tandru‑melancolică a versurilor ce o situau de pe atunci printre vocile cele mai autentice ale vârstei sale lirice. Cititorii săi de acum pot descoperi ori redescoperi în paginile acestei ample antologii o poezie curajoasă în fragilitatea ei, purtătoare de speranță și de vibrantă omenie. Pe o pagină a acestei cărți e înscris și versul între toate definitoriu: „Cine vine, cu lumină vine”.

Ion Pop

* * *

Recitindu‑i acum volumele unul după celălalt, așa cum sunt reținute în prezenta antologie, constat că rămâne valabil portretul pe care i‑l făceam altă dată: echinoxistă din prima generație, dar apărându‑și autonomia cu o generoasă izolare, Mariana Bojan a început copilărindu‑se și a înaintat pas cu pas, vârstele biologice și cele poetice neintrând în conflict și ruptură, ci însoțindu‑se în creșteri firești, de nimic din afară zorite („…încet după cuviință/ Timp însetat de propria‑mi ființă”). Poezia și Pictura – cele două limbaje la îndemâna sa – slujesc ființa fragilă și tenace rătăcită în „bestiarul somnolent”, insinuant despotic, în cele din urmă, al unei lumi care și‑a risipit minunile: „Singură/ cu cei patru ochi ai mei/ înspăimântați/ intru cuminte și surdă/ în parcul chimerelor”. Privirea vastă astfel dobândită poleiește feminin lucrurile și își asumă responsabilități uriașe. într‑un univers în derivă, facerea de sine, durarea, mântuirea, chiar, cad în sarcina ființei singure și (auto)truditoare. […] Ca toți poeții Echinoxului prim, Mariana Bojan transcrie crepusculul în ritmuri calme, de o melancolică demnitate, spaimele fiind mulcomite sub seninătatea înțeleaptă a trecerii asumate prin cuvânt.

Irina Petraș

* * *

Născută în 16 iunie 1947 la Câmpia Turzii, Cluj, Marian Bojan este poetă şi prozatoare, pictoriţă, absolventă a Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” Cluj (1973). Debut absolut cu poezii în Tribuna, 1969. Premiul de debut al Editurii Dacia.

Volume: Elegie pentru ultimul crâng, versuri, 1976; Judecătorul de păpuşi, versuri, 1980; Haina de cânepă, versuri, 1983; Phantasticonul, versuri, 1987; Ultima noapte a Şeherezadei, proză scurtă, 1993; Expertul şi păsările poeme, 1996; Epistole din Piaţa Norilor, versuri, 2001; Arta înfocării, antologie, 2001; Dansul câinilor, microroman, 2003.

Inclusă în antologiile Eu port această fiinţă, 1972; Poèmes de Roumanie, France, 1994; Transylvanian Voices, 1994; Poeţi clujeni contemporani, 1997.

Membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj și a Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala Cluj.