Unul din pilonii majori ai teoriei generale a obligatiilor, faptele juridice licite au fost inexact si incomplet prevazute in vechiul Cod civil, dar recunoscute expres ca izvoare de obligatii prin noul Cod civil. Evolutia faptului juridic licit de la dreptul roman, la recunoasterea pe cale jurisprudentiala in dreptul national, la reglementarea expresa ca izvor de obligatii si la reglementarea expresa a unui regim juridic distinct al fiecarei institutii ce face parte din aceasta categorie, urmata apoi de invocarea si consacrarea la nivelul Uniunii Europene a unor principii generale derivand din acesta, nu face decat sa sporeasca interesul pentru cunoasterea lui aprofundata.

Teoreticienilor si practicienilor dreptului li se ofera, pe de o parte, o abordare care, referitoare la legea aplicabila in timp faptelor juridice licite, impune o examinare atat a dispozitiilor in cauza din vechiul Cod civil, cat si a noii reglementari, iar, pe de alta parte, o analiza comparativa a actualului regim juridic al faptelor juridice licite cu dispozitiile similare din alte state europene, care sa permita identificarea atat a unui fond normativ comun, cat si a unor elemente distinctive.

Totodata, lucrarea nu poate sa nu evidentieze nici implicatiile pe care principiile derivand din faptele juridice licite au inceput sa le manifeste la nivelul dreptului european prin intermediul jurisprudentei Curtii de Justitie a Uniunii Europene.