în acest vacuum de activitate exterioară, am putut să mă concentrez mai bine asupra subiectului meu. Notiţele pe care le făcusem de mai multă vreme la Liege, în Belgia, au rămas acolo... Eram lipsit de numele atât de exotice ale personajelor şi cunoşteam numai subiectul, şi pe acela în mod foarte schematic... Ioana, o prietenă arheologă, îmi prezentase cu vreo doi ani în urmă o carte a unui coleg, carte în care erau relatate săpăturile arheologice făcute în locurile în care aici, în Ardeal, s-au găsit morminte Scite. Cartea era foarte tehnică şi nu mă ajuta mult în stimularea fanteziei mele...
O altă carte despre Sciţi, carte apărută în Franţa, al cărui autor e un rus, dădea mai multe detalii în legătură cu vieţile şi obiceiurile Sciţilor. Câteva pagini cu costume reconstituite după fragmentele de ţesături găsite în sutele de gorgane, adică morminte Scite aflate în mare parte pe teritoriul Ucrainei m-au ajutat să-mi proiectez în minte aceste personaje pe care, dintr~o dată, într-o noapte, le-am putut vizualiza şi, auzindu-le vorbind în mintea mea, am început să scriu... Coliba este rezultatul acestei trăiri, visări, proiectări în mintea mea a celor care-au locuit cândva pe meleagurile noastre, adică Sciţii.