„Volumul de față, ‹‹Altarele miresmelor târzii›› , ilustrează, de la prima la ultima lui poezie, prezența benefică a acestei abordări ce are darul - determinant, desigur - de a apropia cititorul, de a-l implica în demersul liric, prin limpezimea expresiei lirice și tăietura suplă a versului. Nu întâmplător poezia cu care se deschide volumul se intitulează ‹‹Gând înflorit, o respirare albă›› , invocând, în subtext, predispoziția naturală a poetei pentru investirea poeziei sale cu o evidentă originalitate, ce stimuleaza lectura prin sinceritatea ‹‹spunerii›› și adevărul lăuntric, sugerat, dar și trăit, la nivelul fiecărui vers. ‹‹Miresmele›› din titlu nu sunt doar o figură de stil, cititorul - surprins de prospețimea versurilor, a asocierilor și sugestiilor propuse, a multitudinii și ingenioaselor invocări  orale etc. - își va da seama că ele îl cuprind, în timpul lecturii, inclusiv pe el.” (Florin Costinescu)