„A încerca experiența reîntoarcerii către firescul ce a fost înainte, adică o recuperare în registru postmodernist, o «spărtură» în cuirasa metatextului, spre o reevaluare a resurselor poetice, o revigorare naturală, fără acea automacerare sisifică, a te elibera de capcanele pe care ţi le-ai întins singur în desișul textului, a evada din «îngrădire» zidindu-ți altă «casă» a poeziei, iată «direcția» derulată conștient de Rodica Braga, cu o implicare tonifiantă […]. Contribuția poetică a Rodicăi Braga în această carte este fundamentală, întrucât «intrările» ei (s-ar putea scrie un studiu aparte despre organizarea muzicală programatică a acestui Commentarius perpetuus..., «organizare» ce ar pune în evidență mai exact principiul tonal care stă la baza întregii construcții poetice) umplu material un spațiu rarefiat de eul autoscopic al lui Mircea Ivănescu…”. (Marin Mincu)