Canoanele lui Kamariotis au pe de o parte un caracter imnic, pe de altă parte, un caracter dogmatic. Putem vorbi despre o propovăduire poetică al cărei scop este să-L slavoslovească pe Dumnezeu, să laude necuprinsa cu mintea sărbătoare a Schimbării la Față, dar și să învețe și să clarifice învățătura ortodoxă, dincolo de părerile eretice și învățăturile mincinoase. Kamariotis, asemenea unui propovăduitor, teologhisește predând dumnezeieasca învățătură. Dar ceea ce domină nu este povestirea sau descrierea, ci tonul laudativ, doxologic, precum și tâlcuirea teologică și analitică a sărbătorii. în general, observăm că imnografia lui Kamariotis este într-o mare măsură oștită în lupta împotriva eterodoxiei, a ereziei, reflectând controversele apropiate vremii sale, în special controversa isihastă. Cum sărbătoarea Schimbării la Față oferă un bogat material pentru analiza și dezvoltarea argumentelor, datorită în primul rând, teologiei luminii necreate, referințele lui Matei la polemica isihasmului abundă în textele sale.

Dimitrie K. Hagimihail