„Prima reacție publică la ideea reactualizării lui Lenin este,desigur, un acces de râs sarcastic: Marx e în regulă, chiar și pe Wall Street există oameni care-l iubesc astăzi – Marx poetul mărfurilor, cel care a furnizat descrieri perfecte ale dinamicii capitaliste, Marx al studiilor culturale, care a înfățișat alienarea și reificarea vieților noastre cotidiene – însă Lenin, nu, cu siguranță glumiți! Mișcarea clasei muncitoare, partidul revoluționar și alte asemenea concepte-fantomă? Nu reprezintă Lenin tocmai eșecul punerii marxismului în practică, uriașa catastrofă care și-a lăsat amprenta asupra întregii politici mondiale a secolului al XX-lea, experimentul socialismului real care a culminat cu o dictatură ineficientă economic? Astfel, în politica academică contemporană, intenția de a trata despre Lenin este însoțită de două amendamente: sigur că da, de ce nu, trăim într-o democrație liberală, există libertate de gândire… totuși, Lenin ar trebui tratat într-o „manieră critică și științifică obiectivă”, nu potrivit unei atitudini de idolatrie nostalgică și, în plus, dintr-o perspectivă înrădăcinată ferm în ordinea politică democratică din interiorul orizontului drepturilor omului– aici se găsește lecția învățată dureros prin intermediul experienței totalitarismelor secolului al XX-lea.Ce vom răspunde la toate acestea? Problema ține încă o dată de caracteristicile latente care pot fi discernute cu ușurință prin „analiza concretă a situației concrete”, cum ar fi spus chiar Lenin însuși”

SLAVOJ ŽIŽEK (n.1949), filosof sloven. Predă în Elveţia,la European Graduate School, și este cercetător la Institutul de Filosofie și Sociologie al Universităţii din Ljublijana.

Lucrări principale:

The Sublime Object of Ideology (1989)

The Indivisible Remainder: Essays on Schelling and Related Matters (1996)

Repeating Lenin (2001)

The Parallax View (2006)

In Defense of Lost Causes (2008)

Less Than Nothing: Hegel and the Shadow of Dialectical Materialism (2012)