A prefațà un jurnal de calatorie de 34 de zile inseamna a aborda un text concentrat in evenimente, acestea putand fi insemnari ale locurilor prin care a trecut autorul relatarilor și ale oamenilor intalniți, ale peripețiilor, infațișari care atrag, incanta, din punctul de vedere al noutații și al artei descrierii. Mai poate insemna și o putere de a sugera fascinația pe care cutezatorul a trait-o in acele locuri necunoscute descrise cu maiestrie, cum dorim sa-i convingem pe cititorii dornici sa cunoasca lumea, spațiile neștiute de ei, țarile indepartate intrezarite prin parcurgerea acestei calatorii in Republica Filipine, precum și deplasarile in alte spații mirifice, jurnale ale aceluiași autor care au vazut deja lumina tiparului.

Tanarul lector universitar dr. Catalin Vrabie, caci despre acest autor este vorba, mi-a fost recomandat spre ai prefața cartea, de un vechi prieten din perioada liceului, pe care-l cunoscusem la fazele finale ale olimpiadelor de matematica și fizica. Este vorba despre profesorul universitar dr. ing. Vasile Baltac, pionier al tehnologiei informației și al construcției calculatoarelor electronice din țara noastra cu o recunoaștere internaționala indubitabila. La o astfel de provocare nu puteam sa raman indiferent, așa ca l-am invitat pe autorul jurnalelor de calatorii intitulate „Pierdut in...” India, apoi in Iran, Nepal & Ladak și in Vietnam & Cambodgia sa stam de vorba și sa-i pun la dispoziție unele materiale despre arhipelagul celor 7.107 insule pe care urma sa le cutreiere selectiv in numar de douasprezece. Parcurgand o distanța estimata la 4.500 km., marcata pe harta publicata in jurnal, Catalin Vrabie strabate cele 12 insule animat de neastampar, neprevazutul fiindu-i condiție de existența, iar calatoria, afirma autorul, fiind „și un act de cunoaștere... chiar un act de cultura”.

Strabaterea traseului propus a facut sa treaca prin zone interesante ale Cercului de Foc al Pacificului, eludand pericolele, despre care fusese avizat din țara și la fața locului de la localnici. Fara a reproduce intocmai linia calatoriei, adica in succesiunea locurilor dictata de schema trasata pe harta, a parcurs insule și localitați, care mai de care mai fascinante, vitregite de multe ori de ploile și furtunile maritime care i-au incetinit viteza de deplasare, locuri pe care le vom aminti, in continuare. Oricum, obiectivele turistice propuse s-au realizat, trecand sau vizitand anticele Terase de orez, vulcanul Mayon și ruinele de la Cagsawa, paradisul turistic Boracay cu a sa plaja unicat in lume, regiunea Bohol cu interesantele Chocolate Hills, orașele Cebu și Mactan, primul fiind legat de cucerirea lui Magellan, in 1521; navigatorul a infipt crucea in pamant filipinez, momentul marcand inceputul creștinarii catolice a singurului popor din Asia, care azi trece de suta de milioane de locuitori și din care circa 5% sunt musulmani și 1% de diverse alte religii (budiști, ortodocși, reformați etc.). Apoi a parcurs Puerto Princesa, insulele Mindanao și Sulu, regiuni cu musulmani, insula Cuyo, peștera Kuiba Amoneca, Baguio, Tagaytay, Banaue și, desigur, Manila cu Makati, cel mai modern oraș din cele 14 care alcatuiesc metropola Manila – capitala a Republicii Filipine.

Timpul alocat parcurgerii obiectivelor turistice propuse a fost puțin generos cu eroul jurnalului, fiindu-i imposibila admirarea indeajuns a reliefului variat și incantator al intinsei țari insulare, dar și destul de zgarcit cu contactarea oamenilor, acei „oameni frumoși” cum ii caracterizeaza autorul pe filipinezi, dezvaluindu-le astfel sufletul deschis, generozitatea. Dotat cu busola, ceas de mana performant, aparat foto și cu puține bancnote, cu acei pesos necesari (dar care aveau, in schimb, imprimate simbolurile Filipinelor menite sa-i indemne pe calatori sa viziteze locurile turistice emblematice), Catalin Vrabie are o „gena” speciala care aș numi-o, citandu-l pe autor, „trebuie sa știi sa vezi!”, iar „daca nu cunoști o țara, ai șansa sa te cunoști pe tine insuți; intotdeauna vei intalni un om dispus sa-ți vanda o speranța... Cumpar-o! Și incearca s-o pastrezi. In asta se ascunde arta calatorului”, conchide pragmatic realizatorul jurnalului de calatorie. Superb indemn! De asemenea, inzestrat cu multa fantezie din care traiește permanent, este și un om de acțiune, fara astampar care investește in plasmuiri, generate de calatorii, afirmand cu convingere ca „omul nu trebuie sa traiasca doar cu paine”. Iata ce marturisește: „Mi-am pierdut o ora doar cu masa de pranz...” fiind cucerit de ceea ce a vazut pana atunci și remarca, cu incantare, ca, de pilda, vizitand Kayangan Lake, lacul cu „apa dulce, captiv intre stancile care formeaza insula Coron; peștișorii exotici, colorați, agresivi, pașnici...” – sunt fapte ce nu trebuie ratate dar care necesita timp.

Spiritul sau de observație ieșit din comun are valențe indreptate și inspre constatarea fluxului și refluxului maritim: „diferența este de cel puțin un metru intre nivelul apei in timpul rasaritului și cel din timpul apusului de Soare”; ulterior, cunoașterea psihologica a oamenilor, cu interesante constatari, reflecții: „ziua, lumea muncește, noaptea doarme!”; „filipinezii sunt firi vioaie și dornice de relaționare”, motiv de a patrunde și in tainele mentalitații individuale și colective, al acelei demnitați specifice națiunii filipineze. Mai mult, interesat de caracterizarea filipinezilor, avocatul Rey care i-a oferit gazduire intr-un loc cu palmieri, cocotieri, bananieri, grape fruit trees, pomelo, avocado, curmali și papaia, inclusiv cu splendide orhidee, ii remite pagini olografe cu caracteristicile conaționalilor sai reproduse in jurnal. Conversațiile cu marinarii, cu oamenii de rand sau cu intelectualii strabat problematica istoriei locale și/sau a Asiei, pana la Brexit. Remarca curiozitatea interlocutorilor, dorința lor de informare, de cunoaștere. Observa pasiunea localnicilor de a calatori in alte țari pentru a munci și a cunoaște cat mai multe despre tot și toate. Sunt convins ca daca timpul i-ar fi permis și o calauza care sa-l conduca la vreun șaman care relaționeaza cu divinitatea, dar și practica secretele vindecarii, toate acestea i-ar fi dezvoltat pasiunea pentru tainele rarilor viețuitori-șamani ai Terrei care au zamislit o lume aparte, fascinanta, dincolo de civilizația noastra.

Tanar energic și pasionat de sport, autorul jurnalului consemneaza și salbaticia Insulelor Coron unde a practicat scufundari explorand „The Twin Lagoon” – relieful subacvatic, stancile de corali, observand cu incantare apa verde-turcoaz inegalabila in care viețuiesc baracude periculoase și frumoasele broaște țestoase. Viziteaza El Nido – orașul cu plaja inconjurata de pereți stancoși de 100 m. inalțime. De aici s-a indreptat spre Port Barton in Palawan, insula-rai pamantesc. Curiozitatea nestavilita ii indreapta pașii spre peștera Kuyba Almoneca, o piscina subterana naturala cu izvoare termale și care are pe un perete chipul Mantuitorului. Ce frumoase preocupari are Catalin Vrabie, ce curiozitați il framanta cautand peste tot ineditul, mirificul, incantarea, Paradisul unei lumi neștiute de romani, caracteristicile unei existențe umane inimaginabile. Ce mult regreta faptul ca nu a avut șansa intalnirii unui uragan... Ar fi avut multe de impartașit in spațiul jurnalului sau. Nu sunt de neglijat drumurile sale prin locuri neplanificate descrise cu mult temperament și realism, descriind emoțiile, temerile, dar manat de forțe interioare acestea spulbera miraculos fricile nemarturisite. Traverseaza insulele Leyte și Samar și parcurge podul San Juanico, de 2 km., construit de președintele Ferdinand Marcos, același care a realizat „Manhattan”-ul Manilei, cetatea financiar-bancara, centrul instituțiilor-motoare a bussines-ului și economiei filipineze, locul modernismului competitiv – celebrul oraș Makati.

Pentru locul turistic cel mai atragator și frecventat, plin cu ”hoarde de turiști, cu peisaje ascunse sub stanci”, autorul jurnalului proclama ca „Boracay este Mamaia la patrat !” Pentru toate descrierile și marturisirile traite și consemnate, afirma: „Așa ceva trebuie vazut pentru a fi deplin ințeles”, iar evenimentele care induc nesiguranța trebuie sa fie spulberate așteptand „bucuria, chiar fericirea, trecerii de la rau, la bine”– indemnuri adresate cititorilor animați de dorința cunoașterii indepartatei țari. De cat optimism dispune tanarul Catalin Vrabie! Urmeaza-i pilda, cititorule! Cautarea, cu tot dinadinsul, a teritoriilor unde piciorul turistului nu calca decat intamplator, constituie o trasatura de mare virtuozitate a semnatarului carții de fața, un alt indemn spre cutezanța. Autorul este un intelectual dotat, precum un alpinist, cu mult curaj, simț al orientarii, nestavilit de necunoscut și pericole, de ostilitațile meteorologice, și ma repet, inzestrat cu un spirit de observație ieșit din comun. Mai are ceva in plus: darul descrierii starilor emoționale pe care le traiește, oferit necondiționat cititorului. Cu toate textele in engleza care abunda și care ii incurca pe necunoscatorii acestei limbi, cartea este un veritabil indrumar turistic, precum și un manual al temeritații și destoiniciei, al folosirii resurselor interioare propulsatoare de energii pentru invingerea abandonului, pentru relevarea optimismului personal. Felicitari domnule lector universitar doctor Catalin Vrabie pentru aceasta carte pusa la indemana cititorilor ca indrumar al turismului original și al cunoașterii, in general !

Cu urari de mari izbanzi in continuare, in alt loc al planetei,