Mai mult decât un roman de dragoste, Sclipind la ultimul vagon este o poveste sfâșietoare, intens psihologică, având în vedere introspecțiile și adevărurile atribuite personajelor.

Sunt explorate sentimente, fapte și atitudini care depășesc granițele rațiunii.

Iubirea devine un sentiment imprevizbil care reunește contradicții ce depășesc orice barieră.

El, bărbatul cuceritor, aflat între două lumi ale iubirii, dar, mai presus de toate, fixat în egoismul iubirii de sine, se va complăcea - totuși - în iubirea domestică.

Cealaltă, ideală, va rămâne un vis...

Ea, adolesecenta romantică, exuberantă, își trăiește sfâșietor, la maximum, prima iubire, paralel cu sentimentul apăsător că acela pe care îl iubește nemărginit, este, el însuși mărginit într-o căsătorie.