•Omul sănătos, cu picioare sănătoase, cu mijlocul sănătos, nu are nevoie de cârje. Celălalt, însă, are nevoie și nu se poate descurca, dacă nu le folosește. Ar fi fără de minte dacă nu ar folosi cârjele la nevoie și ar fi și mai fără de minte dacă le-ar folosi și ar încerca să le ascundă, ca și când nu ar avea. Are cârje, știe că are și nu trebuie să facă precum vulpea care, pierzându-și coada într-o capcană, spunea celorlalte vulpi ce frumos este fără coadă.

•Se vorbește atât de mult despre libertatea omului, despre libertatea personalității, ca nu cumva să fie afectat omul. Toate acestea sunt pe lângă problemă. Ești, adică, în întuneric și nu ajunge că ești acolo, ci ești legat și cu lanțuri, iar tu strigi trăiască libertatea! Unde este libertatea?! E ca și când ai spune „Nu-mi deranjați lanțurile!” Ești strâns legat cu lanțuri și, dacă cineva bine intenționat vrea să te convingă să le rupi, consideri că prin asta e atinsă libertatea ta. Care libertate, din moment ce tu ești legat în lanțuri?

•Este mare lucru să ajungă cineva într-o bun zi în postura fiului risipitor, care și-a venit în sine și a spus acest cuvânt: „Câți slujitori are tatăl meu, și la toți le prisosește…”