Confruntat cu precaritatea nu doar calitativa a studiilor analitice intr-un domeniu de granita intre doua discipline inrudite, dar totusi deosebite, autorul recunoaste, in cuprinsul amplei si lamuritoarei sale Introduceri, "modificarea directiei de cercetare" prestabilita, prin ingustarea orizontului tematic, reductibil la "studiul trecutului Baroului Iasi si a modului in care acesta a influentat functia sociala a avocaturii, atat pe plan local, cat si national", intre doua repere cronologice partial justificate. De ce partial si nu total? Raspunsul ni-l da tot autorul, cand afirma ca "anul 1918 a fost ales ca reper cronologic conventional", pentru ca "o schimbare majora in ceea ce priveste institutia Baroului romanesc, implicit a celui iesean, a survenit abia in anul 1923, cand a fost promulgata legea pentru unificarea corpului de avocati din Romania". Dupa alte cateva necesare precizari sau limpeziri de natura conceptuala, metodologica ori istoriografica, circumscrise temei, domnul Ion-Ciprian Stoian si-a organizat scenariul analitic in trei diviziuni de-sine-statatoare, echilibrate ca intindere si convergente ideatic. Dumitru Vitcu |