O carte tristă, plină de umor. Moartea unei veverițe, cel mai recent volum de povestiri al lui Dumitru Crudu, în care personajele circulă liber ca într-un roman, îi poate părea cititorului un paradox: narațiunea explodează de un umor nebun – de situație și de limbaj – și în același timp induce tristețe, emoție, tulburare. Război. Înrolări cu forța. Dezertări din armată. Despărțiri. Vieți distruse. Puncte de vedere opuse asupra aceluiași eveniment. Războiul care pătrunde în casă, despărțindu-i pe soț de soție, pe tată de fiică, pe fiu de tată, aducând cu el moartea unor oameni dragi și deznădejde. După terminarea războiului apare o întrebare: dar oare se va mai putea trăi ca înainte? Oamenii încearcă să-și refacă viața, în ciuda evenimentelor traumatice prin care au trecut, dar istoria continuă să le influențeze și să le modeleze destinele. O veveriță moare, iar moartea ei s-ar putea să fie metafora centrală a acestor vremi.