Volumul cuprinde monumentala lucrare de istorie în care marele învăţat, examinând faptele de limbă, a urmărit să asigure cu ajutorul lor un suport puternic documentelor istorice şi să impună astfel în ştiinţa istoriei adevărul de necontestat al unităţii româneşti din toate timpurile, susţinând teza substratului dacic ca o coordonată fundamentală a naţiunii române şi apărând ideea continuităţii românilor în Dacia. Lucrarea este o operă de mare originalitate, în care erudiţia omului de ştiinţă se întâlneşte cu talentul scriitorului. Studiul introductiv, care însoţeşte ediţia, analizează atât problemele de istoria limbii române abordate în lucrare, cât şi limba şi stilul acesteia, veritabil document lingvistic şi stilistic al tendinţelor înnoitoare ale limbii literare a epocii.