Sfântul mare mucenic Ioan cel Nou s-a născut în jurul anului 1300, din părinÈ›i creÈ™tini greci. Localitatea sa de baÈ™tină este Trapezunt (oraÈ™-port la Marea Neagră, întemeiat de coloniÈ™tii greci), unde se îndeletnicea cu negoÈ›ul. Călătoriile sale erau cu precădere pe malurile Mării Negre în scopul înfăptuirii negoÈ›ului, dar unde îÈ™i mărturisea È™i credinÈ›a în Iisus Hristos È™i pe care o propovăduia È™i celor din jurul său.

Vorba lui Ioan mergea la sufletul multora, mai ales a celor nevoiaÈ™i, dar au fost È™i oameni care l-au pizmuit pentru asta. AÈ™a se face că pe când Ioan era la Cetatea Albă – ocupată atunci de tătarii nogai – negustorul Reitz l-a minÈ›it pe eparhul cetății că Ioan doreÈ™te să treacă la religia cea străveche a tătarilor. Dând crezare, dregătorul tătar l-a chemat la el pe Ioan. Mânat de imboldul puternicei sale credinÈ›e, Ioan a refuzat să renunÈ›e la Hristos – „care l-a ocrotit È™i i-a dat deplina bucurie a credinÈ›ei È™i a iubirii”.

Caznele la care a fost supus Ioan i-au întărit întreaga ființă, care a dobândit „cununa” vieÈ›ii veÈ™nice. A fost legat de coada unui cal È™i târât pe caldarâm. DeÈ™i trupul îi era sfâÈ™iat de pietrele străzilor, buzele-i È™opteau rugăciuni către Atotputernicul. Asta l-a determinat pe unul dintre chinuitori să-È™i scoată sabia È™i să-i taie capul. Dregătorii tătari n-au dat voie creÈ™tinilor să-i ia trupul de pe drum È™i să-l îngroape după rânduială. Atunci, Dumnezeu a trimis trei îngeri din cer care i-au tămâiat trupul. Un necredincios din cetate, văzând această arătare a îngerilor în veÈ™minte strălucitoare, a crezut că sunt preoÈ›i creÈ™tini, care au venit să facă slujba prohodirii lui Ioan. A scos arcul È™i săgeata ca să tragă asupra lor, dar atunci s-a petrecut a doua minune, mâinile i-au rămas lipite de arc È™i de săgeată; a fost izbăvit de pedeapsă cerească numai după ce a mărturisit ce urmărea să facă. Aceste minuni l-au înfricoÈ™at pe conducătorul cetății, care a îngăduit credincioÈ™ilor să ridice trupul lui Ioan È™i să-l înmormânteze după rânduiala creÈ™tină...

‒ Caznele unui martir

‒ Peregrinările moaștelor prin lume

‒ Din predicile unor învățaÈ›i PărinÈ›i despre viaÈ›a È™i pătimirea Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava

‒ Predica Părintelui Teofan Popescu (Mânăstirea Putna)

‒ Predica Pr. Ciprian Negreanu (Cluj-Napoca)

‒ Minunile Sfântului Ioan cel Nou

‒ Mânăstirea „Sfântul Ioan cel Nou”

‒ AsociaÅ£ia „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”

‒ Acatistul Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava

ColecÈ›ia SFINÈšI, DUHOVNICI ȘI MÄ‚RTURISITORI ROMÂNI (25 volume)

Despre români s-a spus, adesea cu o îndreptățire piezișă, că, bântuiÈ›i fiind de o toleranță ecumenică extremă, nu au o vocaÈ›ie mistică profundă.

Dar galeria SfinÈ›ilor È™i Mucenicilor emblematici, a venerabililor Duhovnici È™i a marilor Mărturisitori români este mult mai complexă decât s-ar crede, fiind populată cu o mulÈ›ime de personaje excepÈ›ionale, care s-au sacrificat pentru credință È™i neam, luminând un popor iubitor de Dumnezeu È™i tradiÈ›ie creÈ™tinească.