În iunie 1940, naziştii au ocupat Franţa, distrugînd şi reordonînd din temelii mecanismele vieţii cotidiene. Cînd li se smulg din mîini frîiele propriei existenţe, cînd sînt împinşi spre un exod neaşteptat, cînd nimic nu-i mai poate ajuta să controleze împrejurările în care se găsesc, oamenii îşi dezvăluie adevărata natură, laşităţile ascunse, lăcomia sau generozitatea, altruismul, so-lidaritatea sau forţa sufletească pe care nici măcar nu şi le bănuiesc. Urmărind exodul din Paris şi periplul prin ţară al cîtorva personaje – o familie de burghezi înstăriţi, una de mici funcţionari, un soldat rănit în luptă, o dansatoare protejată de amanţii ei sus-puşi etc. –, Suita franceză creionează, chiar sub focul istoriei, tabloul unei societăţi în derivă. Un roman bulversant, străbătut de sentimentul nerăbdării timpului, dar niciodată terminat, pentru că Irène Némirovsky avea să moară la Auschwitz, în 1942. Manuscrisul a fost descoperit abia şase decenii mai tîrziu, iar de atunci s-a impus în conştiinţa publică drept una dintre capodoperele literaturii universale.