Înțelegerea profundă a unei limbi străine presupune o cunoaștere atât a vocabularului respectivei limbi, a regulilor combinatorii care se definesc în termeni lingvistici, precum și a istoriei culturii și civilizației popoarelor care se exprimă nativ în acea limbă. Limba este reflectarea tuturor acestora și ca fenomen viu trebuie studiată în evoluția sa, în diacronicitatea și sincronicitatea ei. Este foarte greu sa studiezi gramatica și literatura unui popor fără a avea cunoștințe despre fundalul istoric și cultural al devenirii sale. Aceste repere în cazul limbii engleze sunt și mai relevante: limba engleză se vorbește ca limba oficială în multe țări și este rezultatul a multe interferențe lingvistice, istorice și culturale. Astfel, chiar și studenții filologi, care se concentrează pe studierea limbii și literaturii engleze, au nevoie de o introducere în istoria Marii Britanii, a Statelor Unite, a Australiei, a Canadei,a Africii de Sud, etc. * * * A thorough mastering of a foreign language entails both knowledge of the vocabulary of that particular language, of the combinatory rules that define it from a linguistic point of view, and knowledge of the culture and the civilization of the peoples that use that mother tongue. Language is the reflection of all of the above, and, as a living phenomenon it has to be studied in its evolution, in its diachronic and synchronic development. Such landmarks are even more important in the case of English: English is spoken as an official language in many countries, and it is the result of several linguistic, historical and cultural interferences. Thus, even students in philology, who concentrate on the study of English language and literature, do need an introduction in the history of Great Britain, of the United States of America, of Australia, of Canada, of South Africa, etc.