Pe fundalul Chinei secolului al XVIII-lea, cu tablouri ce zugrăvesc fastul imperial, rafinamentul sadic al execuțiilor ori strălucirea metalică a râurilor otrăvite cu mercur, Christoph Ransmayr ne oferă un roman magistral, stratificat tematic: de la stranietatea unei lumi exotice dominate de frică și experiențele extreme de durere și clarificare interioară, până la o reflecție filozofică asupra timpului.

Faimosul ceasornicar și constructor de automate Alister Cox este invitat la Curtea sa de Qianlong, marele Împărat al Chinei, spre a inventa mecanisme care să poată măsura timpul interior: al fericirii, al iubirii, dar și al bolii, decrepitudinii și morții. În Orașul Interzis, dispunând de resurse nelimitate și având libertatea să folosească oricâte nestemate și metale există în trezorerii și în mine, Cox și asistenții lui creează automatele cele mai uimitoare. Numai că Împăratul se dovedește a împărtăși, pentru o clipă, visul maestrului și-i cere acestuia să construiască un ceas care măsoară însăși eternitatea.

Christoph Ransmayr

Devastat de moartea fiicei sale de cinci ani Abigail și de tăcerea în care i se refugiază tânăra și îndurerata soție, Alister Cox, faimos producător de ceasornice și constructor de automate din Londra, acceptă invitația pe care i-o aduc trimișii lui Qianlong, Marele Împărat al Chinei, și pleacă la drum însoțit de cei mai buni trei ucenici ai săi. După șapte luni de călătorie pe o mare sfâșiată de furtuni, la Curtea Imperială, Cox descoperă o replică fidelă a atelierului său londonez, unde trebuie să lucreze după planurile și dorințele împăratului, cea mai mică abatere putând să-l ducă la pieire, și să inventeze mecanisme care să poată măsura timpul interior: al fericirii, al iubirii, dar și al bolii, decrepitudinii și morții. În Orașul Interzis, dispunând de resurse nelimitate și având libertatea să folosească oricâte nestemate și metale există în trezorerii și în mine, Cox și asistenții lui creează automatele cele mai uimitoare. Numai că Împăratul se dovedește a împărtăși, pentru o clipă, visul maestrului și-i cere acestuia să construiască un ceas care măsoară însăși eternitatea.

„Ransmayr nu trebuie să pună limite bucuriei debordante de a descrie: în acest cadru exotic, nici un superlativ nu trebuie să se justifice. [...] Cititorul își revine cu greu din uimire. Lui Ransmayr îi stă la dispoziție dintotdeauna, încă de la primele lui romane de succes, un limbaj impresionant. El e un virtuoz. El e filozoful timpului.“ – Die Welt

„Descrierea lumii atât de exotice și de ermetice, concepută integral după criterii estetice, face să irupă forțele foarte specifice ale lui Ransmayr: atât de elocvent, bogat în exprimare și plin de digresiuni, pe de o parte, atât de precis și de plastic, pe de altă parte, cum pot să scrie doar puțini autori. Dincolo de strălucirea stilistică apare un model narativ elaborat cu infinită precizie.“ – Der Tagesspiegel

„Cel mai mare scriitor contemporan de limbă germană“. ˜– La Repubblica

CHRISTOPH RANSMAYR s-a născut la Wels, în Austria, în 1954. A studiat filozofia și etnologia la Viena, unde locuiește astăzi, după ce a trăit mai mulți ani în Irlanda. Alpinist pasionat, prieten și tovarăș de ascensiuni al lui Reinhold Messner, călător febril și personalitate atipică, nonconformistă a culturii austriece, Ransmayr a debutat în 1982 cu volumul de proză poetică Strahlender Untergang. Ein Entwässerungsprojekt oder Die Entdeckung des Wesentlichen. Romanele care au urmat l-au impus drept unul dintre cei mai importanți autori contemporani: Die Schrecken des Eises und der Finsternis (1984), Die letzte Welt (1988), Morbus Kitahara (1995), Der fliegende Berg (2006) și Cox sau Mersul timpului (Cox oder Der Lauf der Zeit, 2016; Humanitas Fiction, 2018). Ransmayr a mai publicat reportaj, teatru, eseistică, însemnări de călătorie. Preocupat de artele vizuale, a colaborat cu numeroși artiști, unul dintre proiectele la care a participat alături de Anselm Kiefer, Der Ungeborene oder die Himmels-areale des Anselm Kiefer, fiind recompensat cu Premiul Păcii al Librarilor Germani în 2008. În 2011, împreună cu Martin Pollack, a publicat o carte inedită, Der Wolfsjäger. Drei polnische Duette, „un duet“ la granița dintre povestire și reportaj. De-a lungul carierei sale, Christoph Ransmayr a fost distins cu numeroase premii literare: Premiul Franz Kafka, Premiul Anton Wildgans, Premiul Friedrich Hölderlin, Premiul Bertolt Brecht, Premiul Ernst Toller, Premiul Aristeion pentru literatură al Uniunii Europene (alături de Salman Rushdie), Premiul Internațional Mondello, Prix du Meilleur livre étranger, Prix Jean Monnet de Littérature Européenne. Cărțile lui au fost traduse în peste 30 de limbi.