Bianca Bosker a absolvit Universitatea Princeton şi locuieşte la New York.
Articolele ei despre gastronomie, vinuri, arhitectură și tehnologie au fost publicate în Atlantic, T (revista de style a publicației de prestigiu New York Times), Food & Wine, Wall Street Journal, Guardian și The New Republic, precum și în The New Yorker, fiind răsplătite cu nenumărate premii din partea Society of American Business Editors and Writers și din partea Society of Professional Journalists. Este autoarea volumului Original Copies: Architectural Mimicry in Contemporary China, prima relatare completă a mișcării „duplitecture” din China – o explorare critică a culturii chineze de copiere.

M Ă N Â N C Ă , R O A G Ă - T E , B E A
Ș I I U B E Ș T E S O M E L I E R I I .
S A U D I V I N A C O M E D I E
P E N T R U I U B I T O R I I D E V I N U R I .

Dacă vă place vinul și sunteți interesați de subtilitățile lui rafinate, veți descoperi o carte minunată!
Dacă nu vă interesează vinul, dar vă plac poveștile subtile și rafinate, veți descoperi o carte minunată!

Umor, autoironie, psihologie, chimie cerebrală și secretele celor care au făcut din vin o pasiune, o profesie și o artă: somelierii – cei care dau răspuns la toate întrebările fără răspuns.

Este vinul cu adevărat o artă?
Răspun­sul ține mai degrabă de felul cum definiți arta decât de ceea ce gândiți despre vin și de aceea este o întrebare filozofică profundă, la care n-ar trebui să răspundă cei care vin cu sticluța de buzunar la o bacanală cu vinuri de o mie de dolari sticla.

[…] Când comanzi o sticlă de vin, trebuie să oferi doar două informații. Prima – care îți este bugetul. Și să nu fii rușinat. Să nu fii stânjenit. Toți avem un buget. Iar a doua informație – care este gustul tău preferat. Aici poți fi foarte explicit, de pildă să spui „Aseară am băut un pinot noir Adelsheim Oregon incredibil – aveți ceva asemănător?“ Sau poți fi foarte vag, de exemplu, „Îmi plac chestiile cu miros de piersică“.
Pornind de aici, dacă ai un somelier bun, el te va putea conduce spre nestematele ascunse din meniu. Și trebuie să spun că este o încântare să poți purta o conversație cu cineva despre ceea ce-i place și să-l porți într-o călătorie prin paharul acela de vin, deoarece asta înseamnă de fapt un pahar de vin bun. Nu credeam asta la început, dar am ajuns s-o consider realmente ca pe un mod de a călători prin timp și spațiu fără măcar să te ridici de pe scaun…

Epifania vinului a sosit pentru mine cumva altfel: în fața unui monitor de computer. Și nici măcar nu beam, ci mă uitam la alți oameni care beau.