Utilizând tot ce este valoros din cercetarea istorico-critică
și din domeniile conexe, dr. Mary Ford demonstrează, fără ­tăgadă și cu acuratețe, de ce hermeneutica biblică trebuie să se întoarcă la abordările și metodele exegeților creș­ti­nis­mului primar, în special, ale celor aparținând tradiției Bisericii Ortodoxe.
Începând cu Evul Mediu Târziu, interpretarea biblică în creș­­tinismul apusean a fost în mare măsură călăuzită de meto­do­logia istorico-critică... Veriga indispensabilă dintre exegeză și viața duhovnicească a fost foarte mult trecută cu vederea, cu urmarea că preocuparea pentru făgăduința evanghelică a mântuirii din Evanghelii a fost subordonată cercetării științifice a textului.
Atenția autoarei este îndreptată în mod consecvent spre în­trebarea de bază: După ce tânjește sufletul? Ea răspunde la întrebare printr-o critică atentă a orientărilor de interpretare neortodoxe (de la Spinoza la exegeții contemporani) și prin dovedirea faptului că o hermeneutică inspirată de Sfinții Părinți poate fi fidelă textului, în timp ce îl conduce pe citi­tor spre descoperirea a ceea ce înseamnă a fi „fiu al lui Dumnezeu”. Autoarea reușește să demonstreze că interpretarea biblică autentică și competentă este intrinsec legată de viața credinței.
Această carte importantă este o comoară care îi va interesa în special pe clericii și pe studenții în teologie, dar și pe laicii care trăiesc profunda năzuință a sufletului după Dumnezeu.
Pr. John Breck