Prefață de Carmen Mușat

„Pulsul prozei este un volum prin care autorul și-a propus să provoace ideile primite de-a gata, să tulbure apele stătute ale criticii și teoriei prozei, la începutul mileniului trei.” (Carmen Mușat)

Scrisul e un transfer de sensibilitate umană de la o sursă la alta. Să facem pentru început cîteva observații elementare. Pe cititor nu-l interesează decît în rare cazuri motivațiile scrisului. Citind un roman, el caută o poveste, o atmosferă, personaje, lumi, viziuni, un tip de imaginar, o anume culoare a limbajului, psihologii și cutume, în sfîrșit, tot ceea ce l-ar putea captiva. El caută, de fapt, seducția. El știe, pe de altă parte, că nu orice scriitor e și un seducător. Dar ceea ce nu știe este faptul că seducția este efectul indirect al unui tip special de egocentrism, de egotism, mai degrabă, consubstanțial creației. O carte bine scrisă nu va fi niciodată focalizată asupra celui care citește, ci asupra celui care scrie și care oferă astfel spre lectură lucruri seducătoare de a căror putere de seducție de multe ori nici nu este conștient. (fragment din carte)