Joia patimilor este un roman istoric. Un roman istoric, în tradiţia romanului realist ardelenesc. Lectura lui atentă descoperă însă, din umbră, un mare model, un model de care nici nu ştiu dacă autorul a fost sau nu conştient. Este modelul romanului istoric tolstoian. Ca şi acolo, şi aici, în Joia patimilor, vom descoperi alături de personaje de ficţiune şi personaje istorice reale, care apar în aceste pagini ca prezenţe fugare, mai mult sau mai puţin consistente. E vorba îndeosebi de câţiva dintre fruntaşii românilor din Ardeal, în acel moment al începutului de veac XX consecutiv Primului Război Mondial şi Marii Uniri a Ardealului cu România. Îi vom descoperi în universul romanului, pe câţiva dintre ei, pe Ştefan Cicio Pop, pe Vaida-Voevod, pe un altul dintre deputaţii românilor în Parlamentul de la Buda­pesta, Mihali, atâţia şi atâţia alţii, prezenţe, spun, mai mult sau mai puţin fugare, dar, cu siguranţă, memorabile. Sunt tăiaţi în câteva linii, însă linii care nu se uită, sunt profiluri, sunt portrete ce au dimensiunea măreţiei, sunt de fapt busturi ce pozează pentru veşnicie. Este reconfortant să descoperi cum scriitorul a câştigat acest pariu, fiindcă pentru orice romancier ce-şi propune să înfrunte această provocare, este o victorie să facă să apară în pagi­nile literaturii lui de ficţiune personaje cunoscute despre care cititorul află din cărţi de istorie. (Liviu Petrescu)

* * *

Ardeleanul Liviu Rebreanu a dat literaturii noastre teribilul roman al răscoalelor din 1907 de la sud de Carpaţi şi iată că acum argeşeanul Horia Bădescu publică o concentrată cronică a unui eveniment sinistru din Maramureş, întâmplat imediat după unirea din 1918. Această apropiere peste timp nu‑i deloc întâmplătoare, cel puţin din perspectivă romanescă. Este surprinzător cum poetul acesta profund liric, printre puţinii care mai cred că poezia rămâne totuşi expresie şi cântec în veacul tuturor cinismelor, a învăţat, în proză, lecţia lui Rebreanu. Desigur, nu este vorba de o imitaţie, ci de forţa de a face credibil estetic un eveniment real din istoria noastră cu nişte procedee, până la un punct, similare. (Petru Poantă)

* * *

Exis­tă momente în viaţa unei naţiuni care închid în ele întreaga istorie a acesteia. Asemenea momente spun totul despre sufletul acestei naţiuni şi despre fe­lul ei de a fi în lume. Ase­menea momente se cer rea­mintite mereu, pentru puterea lor modelatoare, pen­tru datoria faţă de acei oa­meni care au dat frumuseţe şi înălţare clipelor tragice. Am scris această carte cu gândul la ei, dar şi cu gândul la noi, cei de astăzi. Pentru a ne reaminti, dar şi pentru a învăţa. Am scris această carte pentru prietenii mei din Ţara Lăpuşului, cei care m-au primit întotdeauna ca pe unul de-ai lor, pentru învăţătorul Roman Precup, cel cu inima cât toa­tă Transilvania, cel care mi-a vorbit prima oară des­pre aceste întâmplări de de­mult. Am scris despre dra­goste şi ură, despre sânge şi lacrimi, dar mai cu seamă despre străduinţa de a rămâne oameni şi fraţi. (Horia Bădescu)

* * *

Horia Bădescu (24 februarie 1943, Aref pe Argeş) este poet, prozator şi eseist, doctor în litere, jurnalist şi diplomat, laureat al mai multor premii ale Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor, al Premiului „Eminescu” al Academiei Române (1991) şi al Premiului European de poezie francofonă „Leopold Sedar Senghor” (2004), membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Uniunii Scriitorilor Francezi, membru al Maison International de la Poésie de Bruxelles şi al CIRET, membru de onoare al Academiei Francofone şi al Uniunii Poeţilor Francofoni. Este autorul a mai bine de treizeci de volume de poezie, eseuri şi romane, publicate în România, Franţa, Belgia, Bulgaria, Macedonia, Spania, Vietnam. Membru fondator al grupării Echinox şi al Societăţii Culturale şi Festivalului Internaţional „Lucian Blaga”. Este comandor al Ordinului naţional român Meritul Cultural şi cavaler al Ordinului naţional francez Les Palmes académiques.
Printre ultimele sale apariţii: E toamnă nebun de frumoasă la Cluj (poeme, Eikon, 2011), O noapte cât o mie de nopţi (roman, Limes, 2011), Cărţile vieţuirii (poeme, Eikon, 2013), Dacă Orfeu (eseuri, Limes, 2015), Roulette russe (poeme, L’Herbe qui tremble, 2015), Le poème va pieds nus (poeme, L’Arbre à paroles, Amay-Belgique, 2016),Decameronice (poeme, Şcoala Ardeleană, 2017), Doar din pământul patriei (eseuri, Şcoala Ardeleană, 2018).