De când a apărut prima mea carte, cu toată sărăcia ei aparentă, a avut darul să stârneasca răutatea unor oameni, a căror atenţie eu n-am dorit-o nicicând. S-a năpustit asupra mea o mulţime de aşa-zişi meşteşugari ai condeiului, căutând să lovească în mine cu toată puterea de care dispun.
Nu înţeleg pentru ce...

N-am jinduit la masa nimănui. N-am cerut ajutorul niciunuia dintre aceşti oameni şi nu m-am gândit niciodată că pot fi scriitor, alături de ei. Am dorit şi am visat o mână prietenească, dar ei m-au înjurat ca pe cel din urmă răufăcător. Am tăcut. Au lovit în mine şi în editura care nu şi-a făcut decât datoria, satisfăcând cititorii. Oare suntem noi vinovaţi pentru că cititorii ne-au urmat cu sinceritate, cu zecile de mii?

Petre Bellu