Scopul urmărit în lucrarea de faţă a fost de a oferi cititorului român un mijloc de a înţelege psalmii și de a face, astfel, din ei, o rugăciune personală pentru ca, desprins măcar o clipă de tot ceea ce este vremelnicie, să simtă trecându-i peste suflet aerul tare și tonic al culmilor spiritualităţii, singurul în stare să facă să se deschidă, pe pământul fiinţei noastre răscumpărate, floarea vieţii interioare și a sfinţeniei autentice. În lipsa aerului de pe culmi, vrem să spunem a reculegerii continue, psalmii devin de nep­ătruns. Interiorizarea este deopotrivă un rod, dar și o condiţie inderogabilă pentrua ajunge în intimitatea Lui, a Celui Negrăit și tăinuit în psalmi…

Sunt comentarii în care autorul și-a lăsat o parte dn suflet și care l-au costat chinuri similar celor descries de psalmist și poate că aceasta îi va ajuta și pe alţii să întrezărească cărăruia ce urcă înspre cel ce este Sfinţenia Însăși și Iubirea Infinită: “Arată-mi mie calea pe care s­ă merg,/Căci spre Tine-mi înalţ sufletul meu…”