Alexandru Antik (n.1950) este cunoscut pentru acțiunile sale experimentale și pentru activitatea sa artistică din domeniul performance-ului și al instalațiilor multimedia. Expoziții personale (selecție): Diagrame latente, Galeria Quadro 21, Cluj (2018); Viziuni în întuneric, Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, 2016; Viziune – Memorie - Reconstituire, Spațiul de Artă Contemporană MAGMA, Sfîntu-Gheorghe (2013); Viziuni inserate/Între un depozit sau o arhivă activă, Galeria Közelítés, Pécs (2005); Control in training (artă media), Spațiul expozițional MKE – Epreskerti Kálvária, Budapesta (2005); În contralumină (acțiune, environment), Galeria Transfotó, Budapesta (1992); Alchimia ceramistului (acțiune), Sediul UAP, Cluj-Napoca (1984). Expoziții de grup în ultimii ani (selecție): Art Encounters 2017, Timișoara și Arad; Error 404: Territories of Absence, MNAC, București (2017); Fontaine 100 – Duchamp a trecut pe aici, Castelul Semsey, Balmazújváros (2017); Orașul văzut de generația ’80, Galeria Victoria Art Center, București (2013); Badly Happy: Pain, Pleasure and Panic in Recent Romanian Art, Performance Art Institute (PAI) San Francisco (2010); When History Comes Knocking: Romanian Art from the 80s and 90s in Close Up, Galeria Plan B, Berlin (2010); Periferic 5, Bienală de Artă Contemporană, Baia Turcească, Iași (2001); Esposizione Internazionale d’Arte, La Biennale di Venezia, ediția 48, Alberti’s open window/Windows ’98 - Open, Institutul Român din Veneția (1999).

Arta – tradiționalistă sau modernă – nu poate coabita cu alte domenii ale culturii decît prin intermediul textului. Fără text, vom trăi în magia imaginilor, iar fără imagini nu vom putea imagina semnificațiile textelor. […] Privind recuperarea sau nerecuperarea vizualului nostru în ansamblul culturii, trebuie să menționăm cu regret că o mare parte din vină revine înseși leneviei intelectuale a artistului vizual, ignorînd stabilirea unor criterii ale artei pe care o produce și importanța transmiterii acestora spre căile de comunicare ce mediază spre alte zone. Este adevărat că rolul artistului este, în primul rînd, crearea formelor și semnelor ce produc semnificații. Este și mai adevărat că funcția artei și cea a comunicării vizuale au rareori aceeași direcție. Ca artist, mă pot mulțumi cu crearea de noi conexiuni și semnificații într-un context dat. Pot chiar să mă împotrivesc într-un fel consensului dominant. Însă ca reprezentant al unui canal de comunicare, am nevoie de însușirea mijloacelor dialogului (comunicării), ca abia apoi să ajung la un consens într-un spațiu comun. Asta ar fi direcția comunicării. Alexandru Antik