Dacă se va sugera că un Creator omnipotent, fără a fi supus oricărei necesități de a folosi artificii, așa cum este constrâns să facă omul, a judecat, cu toate acestea, să procedeze într-o asemenea manieră pentru a lăsa urme, prin care omul putea să recunoască mâna sa creatoare, am putea răspunde că această afirmație presupune în orice caz o limită a omnipotenței sale. Pentru că, dacă era voia lui Dumnezeu ca oamenii să cunoască că ei sunt, la fel ca restul lumii, opera sa, nu trebuia, în virtutea omnipotenței sale, decât să vrea ca ei s-o știe.

John Stuart MILL

Cele trei eseuri referitoare la religie (Natura, Utilitatea religiei și Teismul) ale filosofului politic John Stuart Mill (1806-1873) au fost publicate postum, în 1874, pentru a evita controversele, de către fiica sa vitregă, Helen Taylor. În ciuda faptului că Mill argumentează convingător că teza omnipotenței divine nu este sustenabilă, filosoful britanic arată că figura lui Hristos rămâne un model imitabil pentru adepții Religiei Umanității, chiar dacă perspectiva sceptică îi neagă filiația divină.

Ștefan BOLEA