Julian Kornhauser (n. 1946), reprezentant de seamă al Noului Val, s-a remarcat încă din perioada anilor ʼ70-ʼ80, nu doar ca poet, ci ca autor al studiului Lumea neprezentată, scris împreună cu un alt cunoscut poet din aceeași generație, Adam Zagajewski, în care aduce critici şi acuze virulente la adresa poeziei de atunci, axate pe probleme estetice sau formale, neglijând complet realitatea din jur.

Absolvent al Facultăţii de Filologie Slavă al Universităţii din Cracovia (secţia de sârbo-croată), în anul 1970, a urcat toate treptele carierei universitare, devenind profesor şi şef de catedră. A scris peste zece volume de studii critice despre spaţiul iugoslav şi a tradus numeroşi poeţi aparţinând acestui spaţiu.

A primit mai multe premii, printre care: Premiul Fundaţiei Koscielski (1975), Premiul European Literar, Iugoslavia (1989), Crucea de Aur pentru merite cultural-profesionale (1999), Premiul Silesius pentru întreaga creaţie, Wroclaw (2016). Poezia lui a fost tradusă în engleză, germană, croată, sârbă, bulgară, olandeză, maghiară.

În versurile sale din anii şaptezeci şi începutul anilor optzeci apar obsesiv elemente ale vieţii cotidiene în regimul comunist: tribune, lozinci propagandistice, marşuri, goluri în aprovizionare, iar pe lângă toate acestea atotprezenţa statului politic. Scopul propus, la fel ca şi la ceilalţi membri ai grupării, era în primul rând demascarea sistemului comunist opresiv şi a minciunii predominante în media, înregistrarea temerilor subconştiente ale societăţii, precum şi exprimarea unor intuiţii catastrofice.(…) Pe măsură ce anii trec, limbajul lui Kornhauser se curăţă treptat, pe de o parte, de „frazele frumoase” avangardiste, urmărind simplitatea expresiei, concizia şi senzorialitatea palpabilă, iar pe de alta, conferă stilizării o semnificaţie originală.

Aleksander Fiut