Prinsi in vartejul cotidian, uitam adesea sa mai privim in preajma noastra, sa inregistram chipurile care ne populeaza lumea si anomaliile vietii pe care o traim. Sau, daca o facem, o facem fara detasare, sub imperiul furiei iscate de vreo poticnire neasteptata, in judecati patimase din care moderatia este total absenta. Tocmai aceasta cotidiana nepasare, rascumparata de sporadice incrancenari, isi propune s-o depaseasca volumul de fata — rod al unui dialog cumpanit, dar deloc lipsit de umor, purtat de doi intelectuali umanisti constant preocupati de fizionomia prezentului. Despartiti de o generatie aproape, cei doi interlocutori, Dan-Liviu Boeriu si Teodor Baconschi, au purces, asadar, la un incitant schimb de idei, menit sa ne poarte prin meandrele postcomunismului romanesc, sa starneasca perplexitati si sa propuna diagnostice pertinente, nu rareori surprinzatoare. Rezultatul demersului lor va fi cu siguranta acela ca, ridicand ochii de pe carte, cititorul va privi altfel lumea care-l inconjoara: ca pe o lume in care este adanc implicat si pentru care este la urma urmelor, macar in parte, si el raspunzator.

Fragment din carte:

"„Less is more”

DAN-LIVIU BOERIU - Daca s-ar margini doar la copierea lipsita de discernamant a stilului vestimentar ori a preferintelor automobilistice, inca nici n-am sta rau. Insa, adoptand, cum bine spuneti, un stil de viata sanatos (vegan, daca se poate, dar merge si ovo-lacto-vegetarian, ca sa fim pedanti), reprezentantii acestei categorii sociale o fac cu sentimentul ca ii educa pe cei din jur. Prozelitismul a iesit din sfera religiosului si s-a mutat in domeniul culinar. Pare ca mai importanta decat sanatatea propriului trup este intentia de a-i civiliza pe amaratii care se incapataneaza sa manance mici si ceafa de porc de 1 Mai. Imi aduc aminte de povestea unui cunoscut critic literar de la noi care vorbea despre vizita pe care a facut-o odata unui cuplu de tineri businessmeni de mare succes. Fiind invitat la masa, a ramas impresionat de discrepanta uluitoare dintre savoarea in stare naturala a alimentelor de pe masa (pe care si-o aducea aminte, intacta, chiar din copilarie) si gustul fad al bucatelor pe care le formau. Totul era cumparat din cele mai scumpe hipermarketuri, insa mancarea suferea prin excesul de „rafinare". Strugurii nu mai aveau gust de struguri, painea era facuta numai cu ingrediente bio, fructele de mare erau gatite dupa ureche etc. In cazuri ca acesta, te ridici de la masa nesatul, furios pe gazde si stupefiat de halul de maltratare a unor bucate altminteri onorabile. in delirul consumerist de rit nou, mancarea te legitimeaza. Cu cat mai nepronuntabile denumirile (ah, sa nu uitam moda stupida de a numi puii de caracatita „baby octopus", dovleceii — zucchini, telina — apio, spanacul marunt — „baby spinach", bietul busuioc — basilico, painicile prajite — bruschete etc.), cu atat mai nobila gazda.