Akram Aylisli este un reputat scriitor azer de notorietate internațională. Pe numele său real Akram Nadjaf oğlu Naibov, el s-a născut la 12 ianuarie 1937 în satul Aylis din regiunea Ordubad a provinciei Nakhidjevan aparținând actualmente Azerbaidjanului. Aylis este denumirea azeră a vechii localități armenești Agulis cu o biografie prestigioasă. Nakhidjevanul este la rândul său un ținut istoric armenesc, după cum o arată numele său traductibil din armeană prin Popasul dintâi, aluzie la tradiția care susține că acolo s-ar fi oprit Arca lui Noe, iar patriarhul ar fi întemeiat o așezare; prin decizia Kremlinului, la 9 februarie 1924, Nakhidjevanul a fost inclus, ca republică autonomă sovietică, în componența administrativă a RSS Azerbaidjan, statut abuziv perpetuat până în prezent, după ce Azerbaidjanul și Armenia au devenit independente, deși situarea ținutului față de Azerbaidjan face din el o exclavă în fapt alipită geografic numai Armeniei.

Cariera glorioasă a lui Akram Aylisli a cunoscut o turnură dramatică după apariția nuvelei Daș yuxular (Vise de piatră) în traducere rusească, în numărul 12/2012 al revistei de literatură „Drujba narodov” (Prietenia popoarelor) din Moscova. Oricum, nici până atunci creațiile scriitorului azer nu fuseseră conforme criteriilor realismului socialist și acesta a continuat să scrie în anii 1990 la modul critic despre epoca sovietică. De data asta, însă, aveau să se simtă lezați în fanatismul lor etnic-religios chiar conaționalii săi, deoarece proza este axată pe declanșarea pogromului antiarmean din Baku în 1990, cu aluzii la cel din Sumgait în februarie 1989, pe de altă parte fiind evocată masacrarea locuitorilor armeni din Aylis de către trupele turcești. Nuvela a fost scrisă în anul 2006, dar autorul ei n-a cutezat s-o publice decât după ce un ofițer azer care în 2004 asasinase bestial, cu toporul, un coleg armean, în somnul aceluia, a fost extrădat în 2012 de autoritățile din Budapesta, unde avusese loc crima, Azerbaidjanului, care avea să-l primească pe ucigaș cu onorurile cuvenite unui erou național, recompensându-l și, evident, lăsându-l liber.

Probabil că un armean n-ar fi scris despre Agulis/Aylis mai elogios și mai inspirat decât a făcut-o scriitorul azer Akram Aylisli în cartea sa. Nu este surprinzătoare, așadar, riposta nu doar critică, ci și vindicativă a compatrioților autorului la apariția nuvelei, motivată de atitudinea favorabilă față de armeni care răzbate din paginile acesteia. Dincolo de reacția sanguină, excesiv inflamată, a unei națiuni oricum predispuse genetic la un comportament agresiv, supărarea azerilor, dacă nu e acceptabilă, poate fi însă înțeleasă. În Baku, în Gandja și în localitatea natală a autorului, au fost organizate manifestări în care se cerea moartea lui Aylisli ca trădător vândut armenilor, susținându-se chiar că ar fi armean și cerându-se ca dovadă analizarea ADN-ului aceluia. Într-o sesiune specială, Parlamentul Azerbaidjanului a solicitat ca Aylisli să fie privat de premiile de stat obținute, să-i fie retrasă cetățenia și el să fie expulzat în Armenia. Președintele Parlamentului, Ogtay Asadov, a spus că e ceva suspect în sângele oricui îl susține pe Aylisli. Ali Hasanov, șeful departamentului social-politic al administrației prezidențiale, l-a criticat pe scriitor că nu are spirit național și simț umanitar, că nu respectă memoria celor căzuți în război, că îi prezintă cu simpatie pe tinerii armeni care au ucis mii de azeri și au ocupat pământuri azere, iar pe azeri ca pe niște criminali.

În replică la acuzele aduse, Aylisli a afirmat: „Dacă aș fi armean, ar fi aflat toți asta, iar mie nu mi-ar fi rușine”. Într-un interviu, comentând atacurile la adresa lui, el a spus că armenii nu îi sunt dușmani și că ar dori să contribuie la găsirea unei soluții pașnice a conflictului dintre cele două națiuni. De asemenea, nu se consideră patriot, fiindcă este scriitor, și un scriitor trebuie să scrie ce îi dictează mintea și rațiunea.