Să nu râdeÈ›i....
Dar nici nu o să puteÈ›i. Cartea asta doare, exasperează. O iubire maternă, ca o ură grea. Ura că nu eÈ™ti cenușăreasa, oricâÈ›i pantofi ai, că universul nu se orânduieÈ™te în cercuri concentrice de răsplăți. Că nu stă drepÈ›i, la ordinele tale. Pe care nu È™tii să le dai, fiindcă ai pus re-ul înaintea sentimentului. Fiindcă ai numai răspunsuri È™i nicio întrebare. Fiindcă virtutea principală pe care o corcoleÈ™ti la piept este despre ce nu eÈ™ti È™i ce nu poÈ›i, într-o lume care conspiră împotriva ta. A ta, Buricul absolut al pământului. Mama, Gaia, Glia. Tellus Mater. Pântec È™i mormânt.
Nu. Nu o să râdeÈ›i. Dar cred că veÈ›i simÈ›i, trăi, înÈ›elege mai bine fatal/ismul. Cordonul ombilical netăiat la timp de sabia Liberului Arbitru. Personajul acela lipsă din cultura noastră mioritică. Personajul după care tânjim până la È™treangul în care ne atârnăm propria neputință.
Să nu râzi :(( este o experiență limită, ascunsă de obicei de mituri È™i tăceri. Doare, exasperează. Eliberează. - Mihaela Miroiu, filosof, scriitoare

Pentru proza pe care ne-o propune Raluca Feher putem prelua, într-o formulă redusă, ceea ce a spus cândva un gânditor care a marcat istoria reflecÈ›iei: să nu râzi, să nu plângi, doar să înÈ›elegi.
Și, de fapt, ce avem noi aici? Ceva consistent È™i, pentru literatura de azi, luminos È™i incitant. Ceva care, între altele, ne îndeamnă să parafrazăm formula invocată mai sus. Fiindcă despre literatura pe care o face Raluca Feher, cu o siguranță de sine extraordinară, cu nerv, cu o tăietură a frazei care tinde spre o (binevenită pentru proză) precizie de tip chirurgical, È™i, îngăduiÈ›i aceasta, cu graÈ›ie È™i È™arm, se poate spune imediat È™i bine-meritat: să nu râzi, să nu plângi, să înÈ›elegi; dar È™i să admiri, să te bucuri. Și să dai mai departe. Și anume: să te bucuri È™i să dai mai departe literatură de foarte bună calitate! - Cristian Pătrășconiu, jurnalist cultural

Unii ar spune că Raluca Feher e o publicitară care a văzut lumea. După ce i-am citit cărÈ›ile, È™tiu că e o povestitoare dusă cu capul care deschide la nesfârÈ™it cutiuÈ›ele lumii, căutând un înÈ›eles. Iar ceea ce găseÈ™te e, fără excepÈ›ie, absurd, vesel sau doar înfricoșător. Că e departe, că e aproape, lumea e altfel, dar la fel peste tot: dusă cu capul. După ce citeÈ™ti, te prinzi că lucrurile pe care te-ai bazat toată viaÈ›a stau invers. Oamenii supravieÈ›uiesc în zeci, sute de lumi cu care sunt obligaÈ›i să negocieze È™i cărora li se supun, până la urmă.
Cartea de față este o Feher la pătrat. Adică două: autoarea È™i eroina ei, Diana, care povesteÈ™te fără să mai scoată un cuvânt (ar fi È™i greu, cu o funie în jurul gâtului!) istoria eÈ™ecului personal. Este un roman, dar È™i o carte de povestiri, de memorii, o carte dusă cu capul. Pe scurt, nu oferă nicio speranță. Ceea ce însă o deosebeÈ™te fundamental de tomurile care vestesc sfârÈ™itul lumii e tonul. Iar acest spectacol de cuvinte în miÈ™care ascunde ceva imobil: omul, incapabil să evadeze dintr-un destin nesuferit. - Florin Iaru, scriitor

În viaÈ›a reală, Raluca Feher este director de creaÈ›ie la CAP È™i unul dintre fondatorii Frontline Club Bucharest, filiala românească a unuia dintre cele mai faimoase cluburi de presă din lume. În viaÈ›a ideală, Raluca este o exploratoare curioasă, călătoare printre vorbe È™i poveÈ™ti, prin teritorii bătătorite sau încă nedescoperite. CitiÈ›i-o pe https://feher.live/.

De aceeaÈ™i autoare, la Editura Trei au apărut volumele America dezgolită de la brâu în jos I È™i II È™i Splendidul loc al fericirii supreme.

Să nu râzi :( este o carte despre mame È™i fiice, multe mame È™i multe fiice care au ajuns să semene cu mamele lor, femei neterminate È™i femei neîncepute. Este o carte pe care am eliminat-o ca pe-o piatră la rinichi.
Și tot nu mă simt mai bine. – Raluca Feher