Pentru dinastiile Ottoniană, Saliană și cea de Hohenstaufenilor, interesul față de venzi a oscilat în funcție de relația cu papalitatea și cu puterea ecleziastică germană. Între secolele X-XII, cei care s-au implicat în convertirea venzilor au fost clericii din arhidiecezele și diecezele saxone. Activitatea misionară în nordul Europei a fost subliniată de autori precum Adam din Bremen (sec. al XI-lea) sau Helmold din Bosau (sec. al XII-lea). Creștinarea venzilor a început încă din timpul lui Otto I (936-973) și s-a datorat în mare parte campaniilor militare întreprinse de margrafii saxoni. Liderii venzilor au devenit tributarii margrafilor si ducilor saxoni. Mulți lideri ai venzilor s-au convertit, ceea ce a asigurat un climat politic tolerant față de organizarea ecleziastică saxonă.